ÎMPĂMÂNTAREA

ÎMPĂMÂNTAREA


Împământarea este un termen comun, cu care ne întâlnim aproape în fiecare zi. Este comun, însă, din păcate, există o mulțime de confuzii cu privire la adevăratul său sens. Funcția principală a unui sistem de împământare este creșterea siguranței vieții omenești și a echipamentelor. Funcția sa secundară constă în îmbunătățirea funcționării și creșterii duratei de viață a echipamentelor. Acest lucru este deosebit de important pentru sistemele de utilități publice. Aceste două funcții nu pot fi diferențiate între ele. 

O bună împământare este, de fapt, o artă, nu o știință. Nu este un subiect care poate fi calculat matematic la gradul final. Împământarea este supusă schimbării mediului, în funcție de compoziția solului, umiditatea acestuia și temperatura ambiantă. Pământul este un excelent conductor, din cauza dimensiunii sale. Are o capacitate nelimitată de a conduce, dar rezistivitatea variază de la aproximativ 2 ohmi la 3000 ohmi și, uneori, chiar la o valoare mai mare. Practic, solul este alcătuit din siliciu și oxid de aluminiu; ambii, excelenți izolatori. De asemenea, solul este compus din diferite săruri solubile și umiditate. 

Măsurătorile efective arată că 90 % din rezistența totală se află în raza de 3 metri a electrodului. Aceasta este numită ”conul relativ al pământului”. Acest lucru este important de reținut, întrucât una dintre erorile care a apărut în montarea electrozilor de împământare este distanța prea mică unul față de altul. 

De fapt, folosim mulți electrozi, dar nu obținem o împământare mai bună, economică și eficientă.

În mare măsură rezistența pământului depinde de conținutul de apă. Când avem un conținut de umiditate de aproximativ 20 % (sau mai mare), rezistivitatea solului este destul de constantă. Atunci când umiditatea solului este mai mica de 20 %, avem o rezistivitate foarte mare în sol. Dacă luăm pământ roșu (argilă) cu umiditate de 10 %, rezistența ar fi de 30 de ori mai mare față de același sol cu un conținut de umiditate de 20 %. Variația umidității în sol, verificată prin teste, este de aproximativ 10 % în sezonul uscat și aproximativ 35 % în sezonul umed, cu o medie anuală de 16 -18 %. 

Rezistența de împământare crește o dată cu scăderea temperaturii. La peste 0°C pământul îngheață, iar rezistivitatea urcă extrem de mult.Concluzia acestor analize denotă că adâncimea unui electrod de împământare reprezintă cel mai important factor care afectează rezistența; motivele principale sunt: volumul solului crește odată cu adâncimea electrodului, iar umiditatea și sărurile solubile vor crește și ele odată cu adâncimea. După cum s-a menționat anterior, pământul este compus din materiale izolatoare, săruri solubile și apă. Teoria acceptată este gradul mai mare de penetrare în pământ. Cu cât adâncimea electrodului este mai mare, cu atât mai mare va fi concentrația de săruri și umiditate